Fibrilatia atriala reprezinta una dintre cele mai frecvente aritmii si in esenta reprezinta un ritm anormal, aberant, in care bataile inimii sunt mai rapide decat ar fi normal, depasind de cele mai multe ori 100 batai/minut si neregulate. Acest lucru face a inima sa nu mai pompeze sangele in mod eficient producand oboseala, ameteli si chiar pierdere a starii de constienta, uneori putand declansa criza de angina pectorala si poate de asemenea sa agraveza o simptomatologie cardiaca preexistenta.
Riscul major insa este reprezentat de formarea de cheaguri de sange in interiorul cavitatilor inimii ( din cauza circulatiei anormale a sangelui prin ritmul neregulat si rapid), cheaguri ce se pot fragmenta si astfel pot ajunge prin circulatia sanguina in orice organ, cu precadere la nivel cerebral, la nivelul vaselor coronare sau la nivelul vaselor membrelor, unde produc accidente vasculare. Accidentele vasculare se produc atunci cand circulatia sangelui la nivelul unui vas de sange este complet intrerupta parin prezenta cheagului( tromb). Cu cat trombul este de dimensiuni mai mari cu atat vasul afectat este mai mare in dimensiuni, iar impactul accidentului vascular este mai mare. Accidentele vasculare se produc cu precadere la nivel cerebral si se soldeaza cu paralizii, sau la nivelul vaselor inimii producand infarct miocardic.
Pentru a preveni aceste accidente vasculare, pacientii diagnosticati cu fibrilatie atriala trebuie sa primeasca( functie de riscul individual de a prezenta cheaguri la nivelul cavitatilor inimii) tratament anticoagulant.
Anticoagulantele sunt medicamente ce “subtiaza sangele”, prevenind astfel formarea cheagurilor. Riscul asociat tratamentului este cel de sangerare, deoarece oprirea oricarei sangerari se produce prin formarea de cheaguri. Tocmai de aceea tratamentul trebuie urmarit printr-o analiza lunara a sangelui, numita INR, si care practic verifica eficacitatea medicamentului anticoagulant si permite ajustarea permanenta a dozelor astfel incat medicamentul sa fie eficient si cu risc minim de sangerare.
Aceasta urmarire prin INR lunar se aplica doar in cazul anticoagulantelor de veche generatie, existant si anticoagulante moderne, de noua generatie, ce actionand prin alte mecanisme prezinta o actiune mai eficienta si cu risc hemoragic redus, astfel incat nu necesita analize periodice.
Fibrilatia atriala se diagnosticheaza pornind de la simptomatologia pacientului ce relateaza de cele mai multe ori palpitatii, urmand a afectua electrocardiograma (ECG) ce pune diagnosticul. Uneori fibrilatia este descoperita inamplator, deoarece nu intotdeauna pacientii simt ritmul accelerat si neregulat al inimii. Alteori diagnosticul este mai dificil, deoarece fibrilatia poate aparea in mod episodic, pacientul relatand palpitatii, insa strict in momentul efectuarii unui ECG ritmul inimii este normal. In aceste cazuri se impune monitorizarea prin Holter ECG 24 ore la domiciliul pacientului, ceea ce permite inregistreare ritmului cardiac pe durata unei zile, suprinzand acele momente in care inima prezinta ritm de fibrilatie.
